Uhm…

www.cleverbot.com

Crăciun Fericit…

…pentru cine îl observă. ) și tot…ce vă doriți. Așa se spune,nu?

Nicio Grijă

Colindam prin abisurile subconștientului…și eram fericită.  Știam că e rândul meu. Știam că nu îmi pasă de nimic și nimeni.  O amintire nedorită mi-a prins piciorul și nu mă lăsa să merg mai departe. Am zdrobit-o. O uram. Și am plecat mai departe, colindând prin abisurile subconștientului, fericită. Știu că e rândul meu. Nu îmi pasă de nimic și nimeni. Doar de ce e acum.

Colina.

Un om nu e ceea ce cred alții despre el că este. Ba câteodată e cu totul altceva.

Ctrl + A. Delete. Enter again.

Da. Câteodată sunt cu totul altceva. Un animal. Nu mă întreba. Știi că îți argumentez de fiecare dată.  Astăzi…nu am să îți dau nimic din ce te-ar face să mă iubești.  Astăzi am să mă dezbrac de orice haină…și am să mă înfățișez înaintea ta ca ceea ce sunt: un animal.

Copile…îmi sunt de ajuns. Simt nevoia de iubirea ta…și te iubesc. Dar pot să dau repede jos haina asta…ca dealtfel oricare alta.  Nu mă privi ca și cum aș fi o ipocrită. Sunt om…iar natura mea este contradictorie. Visez la lucruri absolute…la bariere transcendente sparte de intuiție.  Visez cunoașterea absolută. Visez să-mi ucid Marele Anonim. Să nu îmi mai limiteze gândirea…faptele.  Și nu vreau să te fac să înțelegi. Ar deveni totul mult prea paradisiac…și nu ar mai fi nimic care să îți stârnească interesul.

Și da…îmi place să mă distrug…să disec totul…oricât rău mi-ar provoca…și să potențez tot ce știu…și să realizez că defapt nu știu nimic.

Să cunosc cât mai multe , fără să știu ceva.

S-a terminat. Mai rulează una…și lasă-mă să  mai trag un fum…

La mulți ani!

Fii fericită…! E ziua ta…

Ești cu 365 de zile mai tu… mai schimbată… Ai încă 365 de zile de întâmplări… și… stai,stai,stai! Chiar ar trebui să fii fericită? Ești cu un an mai departe de copilărie… cu un an mai aproape de griji…. de maturitate. Și îți e bine? Chiar ești fericită?

În curând…vei fi cu 10 ani mai departe de tine, cea de acum. Și ai să realizezi că te apropii de sfârșit.

La mulți ani! Îmbătrânești!

Am intrat in renovare.

Ne vedem mai tarziu. Mult mai tarziu.
Salutare.

Back In Black!

( Să vă scriu ceva la sfârşit de tot! )

Bă am revenit… cu posturile mele care enervează lumea. )
Luaţi un banc!

Piticul mergea prin pădure vrând să se arunce în prăpastie. Merge el ce merge şi se întâlneşte cu Piticul pictic.
– Ce faci Piticule ?
– Bine, Piticule pitic. Merg să mă arunc în prăpastie. Mergi şi tu cu mine?
– Merg.
Şi aşa mergeau Piticul pitic şi Piticul spre prăpastie. Mai merg ce merg şi se întâlnesc cu Piticul pitic pitic.
– Ce faceţi Piticule pitic şi Pitic?
– Mergem să ne aruncăm în prăpastie. Mergi şi tu cu noi?
– Merg.
Astfel, Piticul pitic pitic şi Piticul pitic şi Pitic au plecat spre prăpastie. Merg ce merg şi se întâlnesc cu Piticul pitic pitic pitic.
– Ce faceţi Piticule pitic pitic şi Piticule pitic pitic şi Piticule pitic şi Pitic?
– Mergem să ne aruncam în prăpastie. Mergi şi tu cu noi?
– Merg.
Merg ei ce mai merg prin pădurea deasa şi se întâlnesc cu Piticul pitic pitic pitic pitic.
– Ce faceţi Piticule pitic pitic pitic şi Piticule pitic pitic şi Piticule pitic şi Pitic?
– Mergem să ne aruncăm în prăpastie. Mergi şi tu cu noi?
– merg.
Merg ei ce merg şi…

Bă…. eu chiar sunt nebună?!?! Nu vă scriu tot bancu’. ) E mult prea lung. )

Aşa… acum să vă spun. M-am întors să îmi ” vărs ” gândurile pe blogul ăsta stupid. Să clarificăm câteva lucruri.
1. Având în vedere că e BLOGUL MEU!!! scriu ce vreau, despre cine vreau, cum vreau şi când vreau.
2. Comentariile le păstrez dacă vreau. Dacă nu vreau , nu le păstrez. Simplu. De ce? E BLOGUL MEU!!! Şi mă doare undeva de concepţiile voastre că vai nu dau dreptu’ la opinie. Aici ( pe blog ) e ţara mea. Şi în ţara mea sunt ce vreau eu: dictator, preşedinte, monarh, popă, ţar , doctor… pot să fiu chiar şi Mircea Badea, pentru că e blogul meu şi fac ce vreau. )
3. Nu vă mai agitaţi degeaba ca… ştim noi cine se agita degeaba.
4. Toarnă cu găleata.
5. La revedere, drum bun!

Copy and Paste

¤º°¨ ¸„ø¤º°¨„ø¤º°¨°º¤ø„¸¨°º¤ø„¸¸„ º¤ø„¸
¨°º¤ø„ ¸THE BEATLES FOREVER!! º¤ø„¸
¸„ø¤º°¨°º¤ø„¸¸„ ¸„ø¤º

La Doctor…

- Sufar de blocuri si de seminte, sufar de praf si de neputinte, sufar de cabluri suprapuse pe cer, sufar de gri si de prea mult fm.Ma doare foarte tare Casa Poporului..
- Va doare zilnic?
- Nu, de vreo trei- patru ori pe saptamana…
- Va doare si noaptea?
- Nu.
- Aplecati-va putin…asa…
- Sunt dependent de esapament, de trotuar ingust si eveniment de sala si antrenament sunt dependent de independent si independent de rationament…
- Stati putin, astea nu sunt simptome grave cele enumerate mai sus…e mai degraba o surmenarea dar partea cu rationamentul ma preocupa…ati luat ceva?
- Pentru rationament am luat neovolutiune fiole dar pentru independenta nu mi-au dat nimic…
- Cine v-a vazut?
- Un medic urbanist…
- Si v-a dat neovolutiune fara intradorinta fiole? De 20 mg?
- Da.
- Ce impostori domne’ urbanistii astia.Stiti cate cazuri avem ca dumneavoastra? Sute!Nesimtiti! Au un deal cu casa de aigurari si prescriu doar neovolutiune.Criminali.Priviti des?
- Privesc, cam de doua ori pe saptamana.
- Ce priviti?
- Cerul…
- Mda, nu e bine…Nu e bine deloc…Inhiba procesul de urboforeza si nu mai dati randament…o sa va trec pe anticer. E foarte eficient.Oricum e bine ca ati venit din timp ca altfel cine stie puteati sa faceti un inceput de Kohlinger
- Ce e aia?
- Sindrom de stea moarta…
- Mda…
- Ok. Deci luati ce v-am dat si ne vedem saptamana viitoare.
- Si cu Casa Poporului?
- Daca nu va doare noaptea sau la miscari bruste nu ne ingrijoram deocamdata…

Tudor Chirilă.

http://tudorchirila.blogspot.com

Cine o ia? :))

Băi, leapşa asta e prea tare. Nu e a mea. Am găsit-o aici : http://psychosiss.wordpress.com/page/2/ . Nu o dau mai departe. N-am cui. ) Cine o vrea..să o ia… şi să-mi lase şi mie link. ) Apropo…sunt o victimă. Aşa mi-a spus El să scriu. ) Glumeam.

A.

Available: poate.
Age: 18 în decembrie.
Annoyance: ohohooo. )
Allergic: soare, praf, câini, pisici, ouă.
Animal: un căţel… un super-căţel.
Actor: Jack Nicholson.

B.

Beer: Iiiiiiu. Adică… Nu!
Birthday/Birthplace: 13 decembrie 1991 / la spital cred… ?!?! )
Best Friends: poate. Da. Vreo 3.
Body part on opposite sex: Tot!
Blind or deaf: Deaf.
Best feeling in the world:When I know I’m loved and…good.
Best weather: Rainy.
Been on stage: Oarecum.
Believe in yourself: At times.
Believe in life on other planets: Ca şi în Dumnezeu.
Believe in miracles: Trăiesc …şi asta chiar e miracol!
Believe in God/Satan: Neah.
Believe in Santa: Să folosesc un citat : ” Moş Crăciun e un bulangiu.”
Believe in ghost/spirits: Am văzut una…
Believe in evolution: Da. Merge cam greu, dar da.

C.

Car: Motor!
Candy: Nu chiar.
Color: Albastru.
Cried in School: Dea….
Chocolate/Vanilla: Chocolate.
Chinese/Mexican: Mexican
Cake/Pie: Cake!
Countries to visit: Anglia, Egipt, Austria, Italia, Australia, Franţa.

D.

Dream vehicle: n-am zis, mă, motor?! O_o
Day/Night: Între.
Danced: înainte să plece.
Dance in the rain: DA!!!
Dance in the middle of the street: Da. )

E.

Eggs: Alergie.
Eyes: căprui…
Everyone has: a fear.
Ever failed a class: I’m a fuckin’ genius!

F.

First crush: 3th grade.
First thoughts waking up: ”Până la şi 10!”
Food: hmmm… depinde?!?

G.

Greatest fear: being alone.
Giver or taker: more of a giver…i think.
Goals: Nu spun.
Gum: Orbit cu pepene
Get along with your parents?: Da. Abia aştept să mă mut.
Good luck charms: None.

H.

Hair: drept… brunetă şi nu prea.
Height: 156 cm
Happy: in the last couple of months
Holidays: vara…
Hate: Destule.

I.

In guys

Eye Color: brown-green
Hair color: saten deschis sau brunet.
Height: puţin mai înalt ca mine…
Clothing style: pfff…..
Characteristics: smart, cute, funny… breath-taking?!
Ice-cream: chocolate.

J.

Jewelry: 1 inel, 1 brăţară, 3 perechi de cercei… 3 chestii de pus la gât…
Job: Dumnezeu!
K.

Kids: oh, fuck! Kids scare the crap out of me. Ce? …Mda…copii.
Kickboxing/karate: Karate!
Keep a journal: Nu chiar.

L.

Longest car ride: 5 ore.
Love:
Letter: i hate letters.
Laughed so hard you cried: Daaa!
Love at first sight: Nu chiar.

M.

Milk flavour: Ciocolapte
Movie: A Clockwork Orange, American Beauty, La Vie En Rose, The Tin Drum… etc.
Mooned anyone: Riiiiiiight. )
Marriage: Cât mai târziu posibil!!!
Motion sickness: Kinda.
McD’s/BK: BK!!!

N.

Number of siblings: 1
Number of piercings: 2
Number: 13

O.

Overused phrases: ” c’moooon!!! ” , ”me-hea” , ”ştii”, ”frate”…
One wish: see Stonehenge.
One phobia: claustrofobie.:D
P.

Place you’d like to live: London.
Pepsi/ Coke: Pepsi.

Q.

Quail: Are you serious?!?
Questionnaires: Neah!

R.

Reason to cry: Stupid guys…

Reality TV: Pas!
Radio station: MagicFm.

Roll you tongue in a circle: Dea. Pot.

S.

Song: ” Something About Us ” ( Daft punk ), ”Eyes On Fire ” ( Blue Foundation )… ”Kaboom! ” ( Ursula 1000 ).
Shoe size: 38… :s
Sushi: Fuck, NO!.
Skipped School: Şi încă cât…
Slept outside: Dea.
Seen a dead body: Dea.
Smoked: Şi încă cât!
Skinny dipped: Nu.
Shower daily: Da. )
Sing well: Not!
In the shower: Nu!!!
Swear: Cam des…
Stuffed animals: Urşi.
Single/ group dates: Single.
Strawberries/ blueberries: Strawberries.
Scientists need to invent: Eternal Everything.

T.

Time for bed: Nu am oră fixă. O_o
Thunderstormes: Love them.
Touch your tongue with your nose: Tu, poţi, mă?
U.

Unpredictable: El zice că nu sunt. ) You evil mind-reader!
Under the influence: Against.
Understanding: Only what I want , the way I want.

V.

Vegetable you hate: mazăre!!!
Vacation spot: oriunde…cu cine contează!

W.

Weakness: my precious…
When you grow up: I’ll become God!
Which one of your friends acts most like you: Lemy. )
Who makes you laugh the most: El…
Worst feeling: being lied to, being lonely,being underapreciated…
Wanted to be a model: for myself.
Where do we go when we die?: într-o urnă…cred.
Worst weather: cand e foarte cald.
Walk with a book on you head: Dammit! No.

X.

X-rays: Ochii bionici, se pun?!

Y.

Year it is now: 2009

Z.

Zoo animal: Lemur.
Zodiac sign: Sagittarius.

Last person who

1. Slept in a bed beside you: El…

2. Saw you cry: Mom…

3. Went to the movies with you: I watch ‘em at home. And He was the one.

4. You went to the mall with: Him… ) again.

5. You went to dinner with: I don’t go out to dinner. O_o

6. You talked to on the phone: Him.

7. Made you laugh: Lil’ sis.

Roboţel.

Hmm…. Roboţel are două mâini stângi … pe care şi le defectează aproape tot timpul. Roboţel e puţin cam aerian… mă rog… foarte aerian. Roboţel arată puţin cam rău… are multe zgârieturi şi urme de rugină… Ţopăie când merge… şi nu are prea mare stabilitate în picioare. E micuţ de statură şi zâmbeşte tot timpul… Unii spun că are ochi bionici. El ştie că au văzut şi trecut prin multe, şi că doar se exagerează.
Roboţel e îndrăgostit până peste cap. Cântă şi dansează…cu toate că are corzile vocale total dezacordate…şi fiecare dans al lui se termină cu o mână căzută sau un picior dezmembrat. Îi place să alerge prin ploaie, deşi în ziua următoare de abia se poate mişca un centimetru. De când a scăpat de *system failure* , lui Roboţel îi place să scrie despre orice. Probabil vrea să devină un scriitor foarte apreciat cândva, dar desigur…e un vis destul de îndrăzneţ pentru cineva atât de rece si… zgomotos. 
Uneori simte nevoia să fie special. Se zbate să fie special… văzuse odată, într-un film, cum o tipă foarte drăguţă spunea că …hmm…’’nimic nu e mai groaznic decât să fii obişnuit’’…sau cam aşa ceva. Roboţel şi-a dat seama atunci cât de mult îl sperie asta. Desigur… nu ştie cât de special e… şi că nu are nevoie de toţi oamenii să îi spună asta, ci doar de cei care sunt cei mai importanţi pentru el. Şi asta are deja.
Roboţel e şi puţin… fixist. Sau poate…perfecţionist?! Trebuie să mai lucreze la asta.
Trecând peste toate astea… visul lui cel mai mare e să devină un Super Robot. Deocamdată îşi concentrează doar gândurile în direcţia asta. Nu găseşte nimic real. Ştie că i-ar trebui atâtea modificări… şi el nu vrea să se schimbe. Vrea să nu înceteze a mai fi Roboţel când va deveni Super Robot.
În spatele fierului ruginit şi stângaci… zac atâtea sentimente nobile… şi Roboţel se luptă să le ţină în frâu în fiecare zi. Ştie că dacă nu le-ar impune o limită şi le-ar lăsa să se plimbe în voie înăuntrul lui ar fi cel mai fericit; se teme ca ceilalţi să nu se sperie.
Roboţel vrea să facă mulţi oameni fericiţi. Nu roboţi. Oameni. I se par fiinţe atât de minunate… cu toate că unii îl privesc urât pentru că e diferit.
Roboţel visează să zboare cândva. Sau să plutească pe un nor. Vrea linişte.
Vrea ca tot ce ’’trăieşte’’ acum să fie real … şi să nu se piardă. Roboţel e fericit!

Iar…

Vreau să fiu un joint… să mă fumezi cu atâta poftă… să îţi lipeşti de mine buzele uscate şi însetate de nebunia pe care pot să ţi-o ofer , şi să-mi săruţi creştetul. Vreau să simţi că sunt singurul om de care ai nevoie… vreau să fii dependent de mine şi de senzaţiile pe care te fac să le trăieşti.
Defapt… nu vreau să mă fumezi de tot. Unde mai m-ai găsi apoi? Ţine o parte din mine… fumează-mă încet…simte fiecare fum din hârtia albastră în care m-ai rulat.
Apoi visează-mă pe mine… Copilul stângaci, cu capul în nori…care tremura la fiecare atingere a ta. Şi cântă-mi iubirea ta. Şi spune-mi că sunt tot ce vrei… dezbracă-mă din priviri… si învăluie-mă în fumul imaginaţiei tale… fă-mă să-ţi fiu tot ce ai nevoie…
Leagănă-mă între liniile mâinilor tale… şi respiră viaţă peste mine.
Apoi, duşi de val, să halucinăm împreună toată fericirea care ne roade de orice putere. Şi să mai luăm un fum… şi încă unul… şi încă unul… până ne sufocăm îmbrăţişaţi.
Sărută-mi buzele albastre de hârtie… şi am să uit să respir …
Acum… fii tu fumul meu de fericire! Lasă-mă să te rulez.

Yeah…

Random 1.

…I don’t trust who I’ve been.

Matrix Runs On Windows Xp.

“Scrie despre mine!”

Bine, mă. Scriu despre tine. Crezi că ar trebui să las toate rândurile goale? Mda… aş fi n stare. Să le completezi tu, cu ce ştii. Cu toate lucrurile ciudate pe care le faci uneori…. sau poate cu păreri de rău că poate ţi-am făcut rău demult? Sau păreri de rău pentru prietenia aia care s-a cam dus dracu’?
Ce pot mă să scriu despre tine? Că a fost o vreme când mi-ai fost cel mai bun prieten. Cred. Şi am dat-o în bară. Pentru că sunt prea naivă şi infulenţabilă. Cred.
Aş putea să scriu … că ar fi frumos să fie iar o prietenie strânsă…?! Tocmai am făcut-o. Şi… nu ştiu cât de strânsă a fost înainte… eu, cel puţin, aşa mi-o amintesc.
Şi, scriu că îmi e dor de vremurile când ne eram unul altuia critici. Poeţii şi prozatorii în devenire.
Atât scriu, mă , despre tine.

Scenă Macabră de Vară

Virgil e tipu’ de om… căruia atunci când îl vezi pentru prima dată i-ai spune pe direct “ Bă, ce labă tristă eşti!”… şi el ar lăsa capul în jos, aproape simţindu-se vinovat. Dar ştim cu toţii că în ochii lui nu se citeşte nevoia de dragoste . Singura lui familie e Muianol. Da…ştiu, sună ca un unguent pentru muie. Numai că, Muianol… ştie doar să fumeze ca o locomotivă.
Frica de a pierde pe cineva iubit sau criza nu exista în capul lor. Aveau doar un viitor bazat numai pe cheltuieli, mai des cu ceartă decât împăcare.
Într-o zi, când Virgil şi Muianol se plimbau cu trabantul lor…aproape distrus…şi plin pe bancheta din spate de urme de sânge… de la ultima tipă pe care au prins-o, violat-o şi tăiat sfârcurile, Virgil, a tras brusc frâna de mână. Evident aproape a rămas cu ea în mână. Au simţit că au lovit ceva, şi ca niciodată până acum, au coborât să vadă ce s-a întâmplat. Probabil era din cauză că fumaseră.
- Băi, ce căcat de pasăre am lovit! zise brusc Virgil, aproape crispat.
- Fraiere, e un pui de vrabie! Râse Muianol aproape isteric.
- Bă! Bă! Asta e un peşte fermecat! Prostule!
- Bă… frate… e iarba prea verde aici , să fi dat peste un peşte fermecat.
- Vere… îi cer să mă facă Julio Iglesias! Spuse Virgil plin de entuziasm.
- Eşti prost! Puţi! Cere-i somnifere pe speed!…

Defapt…halucinau. Iarba prea verde era defapt un lac foarte mare. Se înţelege cum au ajuns acolo, având în vedere că a rămas cu frâna de mână aproape în mână. Peştele fermecat era defapt un pescar. Cam ironic.
Virgil şi Muianol… făcuseră un split cu vodka şi pastă de dinţi… ultima scenă, din ultima lor vară.
Am auzit că şi dincolo inhalau miros de smoală…

Zi proastă.

Pff… şi tu îmi spui doar să mă calmez. Căcat. Nu de asta am nevoie acum. Trebuie să scap cumva de toate astea. E incredibil cum reuşesc …să îmi fac numai probleme. Nu sunt dramatică. Nu. Deloc. Iau doar toate situaţiile în calcul, şi încerc să le găsesc şi rezolvarea.

Cred că sunt puţin prea multe pentru cineva atât de imatur. Nu? Da. Sigur.

Băi, mă asculţi?! Fii atent la mine! Focus!

Caută-mi tu un răspuns: cum pot să scap de toţi şi toate?

Încă te gândeşti?! Vezi…! n-ai nici cel mai imbecil răspuns. Şi eu încă îl caut. Mi-e dor de-o altă lume… mi-e dor să nu am atâtea … las-o baltă. Oricum, nu o să ajung nicăieri. Poate doar în punctul în care toţi îmi vor întoarce spatele,pe motiv că i-am dezamăgit. Ştii, nimeni nu vede când ai nevoie de ei. Egoişti. Pun dezamăgirea lor mai presus de nevoia ta urgentă de sprijin. Luând astea în considerare, cum aş putea să le cer ajutorul? Cui aş putea să cer ajutorul, dacă nu ţie?
Mi se face scârbă de lumea asta. Şi nu mă exclud din ea, să nu se înţeleagă greşit. Probabil cer ceva ce n-aş putea să ofer. Nu m-ar mira. Dar am atât de multă nevoie…

…nevoie de liber, de linişte, de stele, de tine…

Writing my way out…

…out of what, you’ll probably ask. Out of this world, out of these fears, out of the ordinary… i think. And the stronger my desire to write is…the more the words won’t come out of these child hands…

Poor little child! Your toy is broken and it bleeds. Stop crying… your tears won’t fix it.

Can’t you hear me?!

Stop being such a drama queen. It’s too late to change something. That’s what you get for putting all your feelings into a stupid piece of rubber. Get used to it. You desirve it.

They all tried to warn you… and you didn’t listen.

Now, go back to the start and press „Delete”.

Malefica plăsmuire a imaginaţiei…

… –Taci!
- Nu ! Uită-te la tine…
- Lasă-mă!
- Nu vezi că eşti nimic?
- Ce?!
- Pff.. mă plictiseşti enorm. Aceleaşi tâmpenii, iar şi iar şi iar. Ai de gând să faci ceva cu tine? Sau… ai de gând să rămâi…o visătoare mediocră?
- Opreşte-te!
- La dracu’! Te-aş lovi până ai sângera! Nu te mai suport!!! M-am săturat de tine…şi de aparenţele pe care vrei să le menţii, de regretele tale, de dorinţa ta stupidă de a repara tot ce ai greşit… chiar crezi că vei ajunge la o rezolvare totală, aşa cum speri în mintea ta aia absurdă?! Tu nu vezi că toţi îţi sunt nefolositori?! Ba mai mult…îţi aduc probleme?!
- Şi altfel cum aş simţii că trăiesc? În singurătate? Şi ce rost ar avea…dacă nu îmi pot împărtăşi gândurile şi trăirile cu ei?
- Atunci de ce simţi nevoia să fii doar tu, singură… departe? În lumea… căcat. Încep să sun ca tine. Nu te mai suport!!!
- Ştii ceva??? Nici nu ştiu cum dracu’ ai apărut tu … din cine? Nu ai nimic din mine. Absolut nimic. Nu faci decât să mă strici. Îmi omori… tot ce am mai bun în mine… puţinele lucruri care mi-au mai rămas…
- Pari atât de ipocrită…
- Nu sunt! Ştii foarte bine că nu ai ce căuta aici… acum! Te-am lăsat…să exişti… numai că acum nu te mai vreau. Nu vreau să îmi distrugi… ce am acum!!!
- Nu tu m-ai lasăt să exist.
- Nu eu. Temerile mele. Şi până la urmă cine eşti tu?
- Tu.
- Eu?!! Pe dracu’. Nu sunt aşa. Mi-e teamă să nu ajung aşa…
- Vezi? Acum ne înţelegem…
- Teama.
- Oare?!
- Nu. Te ignor.
- Nu ai cum…
- Nu mă cunoşti!
- Dar, sunt TU!
- Eu nu sunt teamă!

Dreaming.

„M-aş pierde acolo unde câteva sunete aleatorii ar forma un cântec doar de mine simţit… acolo unde e linişte … acolo unde e plin de sentimentul ăsta…trist şi, ciudat, în acelaşi timp satisfăcător şi plăcut. Acolo unde cerul e plin de stele şi noaptea îmi visează gândurile. Acolo unde tot ce aş vrea să scriu ar rămâne în timp…durând o veşnicie. Acolo unde n-aş simţi singurătate când aş vrea să adorm… şi o mână caldă şi timidă mi-ar mângâia pielea disperată după tandreţe. „

„ Nu există un asemenea loc… totuşi simt că în curând am să ajung acolo. Şi ştiu şi ce am să simt… dar cred cu tărie că va fi prea mult… şi sufletul îmi va exploda, revărsându-se peste lume în culori de fericire.”

„ Singurătatea asta mă aruncă în spatele unei grămezi de cărămizi putrezite. Unii ar spune „zid”. Eu i-aş spune „lipsă”.”

„ Ţi-aş colora buzele cu o respiraţie devenită sacadată…la sunetul dorinţelor tale ispititoare.”

P.S. Simt…că…

Orbiţi, vă rog!

2:10 am

Unu’: “Ce ai? :-s “
Una: ” Păi… mă simt de parcă am căzut din avion în timp ce dormeam…a dat un tren peste mine… m-am ridcat, m-a lovit un TIR…apoi o bicicletă…şi m-am târât până acasă…“
Unu’: ” “
Una: ” Urcând 4 etaje… ca un şşşarpe…:)) Ba nu…o râmă. ) Că lasă dâre. “
Unu’: ” ) Iiiiiiiu. “

În altă ordine de idei… mâine (de fapt, astăzi ) va fi o zi aiurea. E cam puţin spus “aiurea”. Total dampulea. Aşa mai merge. *strănut*

Ia uite bă… şi vroiam să-i zic ceva, da’ a ieşit.

Ah…căcat…mi-a scăpat un gând. ) Nasoală treabă.
Oricum. Noapte bună….sau… bună dimineaţa!

Post fără majuscule.

mă simt ciudat. atât de ciudat , că nici nu mă mai sinchisesc să scriu cu majuscule. oricum nu citeşte nimeni…sau mă rog…poate doar o persoană…maxim două… şi sigur mă vor scuti de efotru’ ăsta…având în vedere că e trecut de 12 noaptea şi mă lupt cu “boemitatea” din mine… )

acum explic cuiva cum stă treaba cu ignoranţa.  nasol…

băi…voi o ştiţi pe alice? ( damalane nu sării în sus. nu alice “aia”. alta. ) o…tipă… care postează tot felu’ de filmuleţe…aiurea pe site-ul pro tv-ului. hmm… mă sperie. nu îmi place deloc. şi nu pare deloc naturală… în fine. adresa e… alice.protv.ro sau ceva de genu’. ) asta dacă sunteţi curioşi. ?

cred că e a 7-a oară când încerc să mă uit…la “eyes wide shut”. foarte bun film. regizor stanley kubrick. :X anyway…cred că iar nu reuşesc. dintr-un motiv sau altul, nu pot să mă uit singură la filme. ) stupid.

ascult dido – here with me. siropoasă…ştiu. dar mi-e dor. şi nu-mi face mai bine. mă face doar să cred că şi el simte la fel.

P.S.: data viitoare le folosesc. majusculele.

P.P.S.: şi fără comentarii că nu ştiu să scriu corect.

P.P.P.S.: ştiu, dar mi-e prea lene…

P.P.P.P.S.: bună dimineaţa!

Biletul, vă rog!

Mi-am aruncat câteva haine în rucsacul vechi, mi-am luat telefonul şi iPodul …şi am fugit. 200 de lei în buzunar, destinaţia :Fericire.

Te-am sunat să-ţi spun. ” Iubire, am plecat să caut fericirea!”. Bineînţeles…mi-ai aruncat în faţă faptul că sunt nebună. Poate. Sau poate că tu eşti fraier. Poate eşti un tip mediocru, care se mulţumeşte cu căcatul ăsta de viaţă… şi o laşi să curgă de la sine… fără să fii atent cât trece şi cum trece. În fine. Dezamăgită, am plecat singură. Speram să vii cu mine… dar…de unde?! Copil prost, ce eşti!

Ţin minte că am fost în atât de multe locuri… la mare, la munte, între mare şi munte… tot felul de locuri…populate … apoi , am încercat cu cele unde nu era nici picior de om… Într-un final… obosită şi aproape fără speranţă… am ajuns într-o gară. Niciun semn, niciun om…niciun sunet.

Şi cu toate astea, un tren apare din senin. Era inscripţionat “Expresul spre Fericire”.Părea un clişeu imbecil.  Am vrut să urc. Mi s-a cerut bilet.

Cum?!! Bilet pentru fericire?! Dar ce…avem cumva bilete pentru viaţă? Sau pentru aer?!

Tot ce am primit a fost: “N-ai bilet, nu urci, şi gata! Şi vezi nu primesc mită! Acum hai… valea!”

And then it hit me… pierdusem totul urmărind ceva ce aveam deja lângă mine.  Şi eram nicăieri…  cum aş fi ajuns înapoi…? Ce aş mai fi găsit înapoi? Nimic… Şi totuşi de unde aş fi putut să cumpăr un bilet…?

” Întoarce-te şi află.” Trenul a pornit zgomotos.

M-am trezit tremurând. Te-am căutat cu mâna oarbă în pat, prin întuneric. Şi da… erai acolo. Nu plecasem. Fusese doar un vis stupid. Şi mă întreb…ce fericire e aia contra-cost?

Mi-am înfăşurat braţele în jurul tău şi ţi-am sărutat pielea fierbinte. Unde aş putea să plec…fără tine?

Luca.

Mă cheamă Luca şi am o bicicletă verde. Sunt brunet şi ( ai zice că ) sunt cel mai dăguţ tip pe care l-ai întâlnit vreodată.

Toată ziua mă plimb prin cartierul nostru mare, numit în mod ironic ”Speranţei”.  Numai că, ăsta e genul de loc în care atunci când ajungi, speranţa e primul lucru care te părăseşte, urmată fiind de bani, bijuterii, şi probabil 2 sau 3 dinţi. Trecând peste asta, e un cartier cu adevărat drăguţ.

Toţi oamenii sunt de treabă:  doamna de la lăptărie, bătrânul cu ziarele care îşi bea zilele, poliţistul corupt din intersecţie, târfele de la colţul străzii ( fiinţe degradate sufleteşte până la refuz, apropo) , vecinul care îşi bate nevasta penru că i-a turnat 4 copii pe care nu au cu ce să îi crească pentru că Gigi al nostru îşi împarte salariul numai între bere şi amantă, câinii comunitari agresivi din cauza foamei care le-a mâncat zilele, fetiţa de la 2, agresată de unchiul pedofil de 3 ori pe săptămână…

Suntem o comunitate foarte unită.

Ce?! A… Da, am avut o iubită. M-a părăsit; cică nu îi plăcea să o strâng de gât în timp ce făceam sex, sau să o leg de pat. Mie mi se păreau cele mai reuşite partide de sex posibile. În fine… Acum e cu un tocilar bleg, pe care îl înşeală la fiecare 2 zile, dar plin de bani. Şi nu că eu n-aş fi avut; vând iarbă. Marijuana, da. Eu nu m-aş fi părăsit în locul ei.  Mă rog, o singură dată am plesnit-o pe târfă. Se tot dădea la un dulap din ăsta de tip… Am dus-o acasă apoi, am legat-o de pat şi am făcut sex vreo 4 ore. De fapt, doar eu. Ea a leşinat la un moment dat; cred că din cauza plânsului şi a ciorapului pe care i-l îndesasem în gură şi pe care l-am lipit cu bandă adezivă.

Acum sunt burlac.

Mă îndrept spre spălătorie şi apoi la ghena de gunoi. Am nişte haine pline de sânge. A…Da. Un animal. De la un animal, care acum ajunge la gunoi pentru că nu mi-a dat banii pe iarbă, şi mai şi făcea figuri. Aşa că i-am zis să plece, am apucat cuţitul şi, furişându-mă prin spatele lui, i-am tăiat beregata. Nu prea mi-a plăcut de el. Nu ţin minte să ţâşnească atât de mult sânge dintr-un singur gât. Plus că apoi a trebuit să mă chinui să-l tranşez şi să-l îndes în sac.

Am ajuns. Trebuie să vorbesc cu doamna asta de la spălătorie. Dacă nu iese bine, o păţeşte şi ea. Oricum o păţeşte… Nu contează dacă mă ajută sau nu.

Mă cheamă Luca… Şi nu sunt cel mai drăguţ băiat pe care l-ai întâlnit.

Alte sunete stricate…

…la urma urmei, asta suntem toți, nu? Corzi uzate și vechi ale unei chitări. Nimeni nu ne salvează de sfârșit, nimeni nu ne arată unde greșim sau cum am putea să vindecăm tot ce am rănit. Cu toții vrem să găsim comoara de la capătul curcubeului…și mai toți ne așteptăm să fie ceva material, nu?

Ca niște fraieri, uităm că de fapt, sufletul trebuie hrănit, nu trupul efeme. Fericirea nu se cumpără în rate.

Și recunoașteți că o îmbrățișare, o atingere, un sărut nebun, o porție de râs în hohote, un zâmbet sincer dau mult mai multă satisfacție decât orice teanc de hârtii colorate.

Trist e însă că hârtiile astea colorate influențează lumea asta amorțită. Și o mențin totuși vie. Fizic.

P.S. : Long time, no see!

<>

…și te rugasem acum ceva timp să mă  iei cu tine. Aveam curajul să fug de tot ce aveam și să îți fiu mereu acolo.

Însă, acum rulez același film la nesfârșit: sărutul tău, felul în care m-ai atins, somnul tău adânc și ochii mei fixați asupra chipului tău pierdut în altă lume… dimineața în care în locul tău am găsit doar un <<Am să mă întorc.>>…clar și rece.

Toți îmi amintesc de tine. Le-am interzis să-ți mai spună numele și camera care emana suflet de tine e acum goală. Mă are doar pe mine, întinsă pe podea și sperând că totuși am să te găsesc ascuns pe undeva.

N-am ieșit de aici de luni de zile. N-am deschis ușa nimănui, n-am verificat corespondența, apelurile ratate, mesajele… tot sper că poate am ceva de la tine, dar știu sigur că nu. Nu mai era nimic din tine când ai plecat. Ai pășit dincolo de ușă fiindu-mi un străin, care omorâse tot ceea ce avea sufletul meu în tine.

Aud cântecul nostru iar. Sunt secată de lacrimi. De suflet.

Bătăile din ușa se aud de vreo trei zile. N-am găsit puterea să mă ridic și să deschid. Probabil că trebuie.

Merg de parcă abia acum am învățat. Deschid ușa.

Acolo: Tu.
<< Mă primești…?>>

<<Poate…>>

P.S.: Another stupid fear drawn on perfect paper.